Istoric si utilitate
Provenind din Asia tropicala, busuiocul este o planta sensibila la frig si umezeala, preferand temperaturile crescute si clima uscata. Se incadreaza in seria palntelor complexe, utilizabile atat in gastronomie, cat si in medicina sau aromoterapie, datorita uleiurilor esentiale pe care le contine.
De obicei busuiocul se consuma in stare rpoaspata. Atunci cand se prepara termic, in diferite mancaruri sau sosuri, frunzele de busuioc se adauga la finalul prepararii pentru a-si pastra aroma intacta. In gastronomia italineneasca, busuiocul se foloseste in sosuri pentru paste sau fripturi, precum si in salate. In bucataria greceasca de asemenea frunzele de busuioc se pun in salate si in baiturile de marinare a carnii. Francezii folosesc busuioc nu doar in sosuri sau la fripturi, ci si drept colorant natural al untului sau al branzei, servite la aperitiv.
Terapiile cu busuioc
Busuiocul reprezinta un remediu natural pentru tratarea si vindecarea diverselor afectiuni: bronsita, afectiuni gastro-intestinale, febra sau guta. Unul dintre rolurile medicale esentiale ale busuiocului pe care le-au descoperit specialistii este faptul ca potenteaza puterea de dezintoxicare la nivelul ficatului, deoarece in frunzele de busuioc sunt prezente sase substante cetonice cu actiune directa asupra celulelor hepatice. Ceaiul preparat prin infuzie din frunze de busuioc se recomanda pentru tratarea crampelor, infectiilor urinare, durerilor de cap, laringitei, faringitei, fiind pe de alta parte si un stimulent al sucurilor gastrice
De retinut!
- Busuiocul se poate pastra mai mult timp prin congelare, in pungi de plastic, dupa ce a fost oparit putin.
- O alta metoda de conservare este sa se aseze frunze proaspete intr-un borcan uscat, sa se presare putina sare si apoi sa se acopere cu ulei de masline.
- Frunzele de busuioc sunt mai aromate daca sunt lasate intregi decat daca sunt tocate marunt.
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu