Mai puțin cunoscut și folosit în sudul țării, tarhonul este un condiment nelipsit de pe masa bănățenilor și ardelenilor. Proaspăt sau pus în borcane, cu sare și cu oțet, este prezent în toate ciorbele drese cu smântână și ou, mai ales în ciorba de miel de Paști, în mâncăruri marinate cu carne, în salate și, mai ales, în supe de fasole cu afumături. Gustul său ușor iute și foarte aromat arată însă că pe lângă însușirile sale alimentare, tarhonul are și putere terapeutică, asemenea majorității plantelor aromatice. Interesantă este și originea lui: tarhonul este o plantă siberiană, căreia îi place mult frigul, în comparație cu majoritatea celorlalte plante aromate, care își au originea din Orient.
- tulburări digestive - se consumă proaspăt, pus în mâncăruri sau conservat cu sare și cu oțet.
- boli de ficat și rinichi - infuzie dintr-o linguriță de pulbere de plantă uscată, peste care se toarnă 200 ml apă în clocot. Se lasă la infuzat 15 minute, apoi se strecoară. Se bea conținutul unei căni pe zi.
- anorexie - puneți tarhon verde sau conservat în cât mai multe feluri de mâncare. Este un bun stimulent al foamei.
Leacuri pentru uz extern:
- reumatism - 2 lingurițe de frunze de tarhon se macerează într-o jumătate de pahar cu oțet. Se acoperă cu capac și se lasă 10 zile, apoi se strecoară. Se fac frecții pe locurile dureroase.
- pulpită, dureri de dinți - se prepară un macerat din 1 linguriță rădăcină pisată la 100 ml oțet. Se lasă 10 zile, apoi se strecoară. Se ține în gură și se clătește.
Din rețetele bunicii:
Unt de tarhon - 50g de tarhon spălat bine se pune într-un vas cu apă fierbinte și se fierbe 4 minute. Se scurge și se toacă mărunt. Se freacă untul spumă se amestecă cu tarhonul tocat, se potrivește de sare și de piper și se dă la rece. Se consumă ca atare, cu pâine prăjită, sau se folosește pentru a unge sandviciurile cu brânză.
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu