Cand vine vorba despre poezii ce au ca tema anotimpurile, copii au o imaginatie foarte bogata. Numai o privire in jur si imaginatia zboara in locuri neasteptate. Haideti sa vedem si cateva versuri ce pot fi folosite ca inspiratie pentru viitoare compuneri:
Vine iarna!
Cateva raze de soare se oglindesc in geamul meu. E liniste. O liniste adanca. Doar vantul jalnic suiera printre copaci, triste siluete. Cuprinsa de melancolie m-asez pe o buturuga batrana si privesc codrul. Ii soptesc (sau gandesc):
"- Ce te legeni, codrule,
Fara ploaie, fara vant
Cu crengile la paman?"
Ar trebui sa-mi raspunda cu glas posomorat:
"De ce nu m-as leganaaa...?"
Dar tace...Linistea imi fura mintea si ma indeamna la meditatie. Sunt trista si descurajata.
Dar ce vad? Un fulg coboara din inalt. Gata cu tristetea! Vine iarnaaa!!!
Zi de iarna
E iarna. Ninge cu fulgi mari si zapada se asterne groasa, ca un vesmant cald pe pamantul care adaposteste atatea vieti.
Copacii tin povara iernii pe crengile lor dezbracate.
Dealurile ca niste uriasi dorm sub nea, drumul este de oglinda iar casele dormiteaza sub covorul gros.
Gerul s-a mai potolit si copiii satului au pornit pe coasta.
Alba haina a zapezii le inveseleste inimile.
Cata miscare, cata viata si veselie peste tot!
Potopul iernii
Torentii vii, in lumina palida a lunii, pareau cascade stelare, explozii de puritate si gigasie. Asa de mult a durat seceta, incat am pierdut amintirea dansului usor si magnific al bobitelor de polistiren. Placut e sa ti-l reamintesti, dupa atata timp! Pluteau unele in aer, iar altele se napusteau intr-o goana nebuna spre pamant.
Unele se roteau in hora, zglobii, alergau ca manjii albi, altele asteptau sa intre in joc. Invadau pamantul albindu-l ca pe-un mos.
Sufletul meu, dornic de libertate, voia sa se inalte sus, tot mai sus! Se dezlipi de trup si zbura intre fulgi care, bucurosi, se invartira, se invartira pana cand, ametiti, s-au prabusit...
Sufletul meu a ramas hoinar printre nori, dar plictisit de singuratate, s-a intors la locul sau...
A durat foarte putin
Nasturei de argint au aparut pe cer. Joaca un joc greu de descurcat. De sus au inceput sa cada albi, fulgi de zahar pufosi. Toti insa au drumuri foarte incurcate.
Unul a cazut in palma mea. Ce senzatie! Un fior de gheata mi-a strabatut trupul. Dar a durat foarte putin. S-a prefacut o lacrima de cristal. Lacrima unui fulg de nea.
Acum stiu ca si fulgii de nea plang si n-ar trebui. Sunt atat de puri!
Ninsoarea
Ninsoarea alba primeste lumea invaluind-o intr-un giulgiu proaspat, afanat si moale, pufos ca de vata. E o lume nou-nascuta, curata si alba, luminoasa, neatinsa de pasi si nepangarita de maini. Fulgii plutesc, se leagana, intarzie, mai zabovesc in aer inainte de a se asterne pe case si pe crengi, pe umerii statuii din piata. Soarele, ivit de dupa nori nu risipeste vraja. Nu e basm, nici vis. Ninge din plin, cu fulgi mari si desi!
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu